Efectele secundare ale citostaticelor sunt dar nu se limiteaza la:
greturi; varsaturi; tulburari gastro-intestinale; hematologice, cu scaderea leucocitelor, a trombocitelor, cu caderea parului; toxicitate hepatica, renala.
De aceea, citostaticele trebuie folosite numai de medicul specialist, in doza stabilita prin scheme terapeutice verificate si in combinatii stiute. Se foloseste numai doza pe care organismul o poate tolera.
Intr-o doza ridicata apar fenomene secundare care pot fi ireversibile insa aceasta toxicitate in general este reversibila.
Organismul trebuie sa fie foarte bine verificat inainte de a se face acest tratament. In cazul unor organe cu probleme (ficat, rinichi) sau a unei hematologii precare, se renunta la acest tratament.
Trebuie stiut si ca fenomenele secundare in tratamentul cu citostatice revin greu la normalitate si de aceea se administreaza la 3-4 saptamani, cand organismul se presupune ca isi revine macar partial.
In plus, nu toate citostaticele se folosesc in toate localizarile. Schemele sunt particularizate pe fiecare caz in parte. Se incepe cu un citostatic de prima linie si daca, in timp, se observa o recadere a bolii, deci boala este in evolutie, sau o chimiorezistenta, se schimba schemele de chimioterapie.
Fiind tratamente toxice, niciodata chimioterapia nu se combina in acelasi timp cu iradierea.
Continuare: contracararea efectelor citostaticelor.